Chestii interesante din ultimele doua saptamani

Avand in vedere starea de spirit relativ fluida in care ma aflu, mi-a fost destul de greu sa cristalizez chestiile interesante pe care le-am gasit in 2 saptamani intr-un full length obsessiveness article... Asa ca am sa mentionez punctual tot ce mi s-a parut interesant :)

1. Casual games ^____^

Viata mea nu ar fi la fel fara joculetele alea care uneori iti omoara plictiseala, iar alteori te tin treaz pana la 4 dimineata.
Pentru inceput, am fost destul de curioasa sa vad mult asteptatul sequel Jojo's Fashion Show 2 : Las Cruces, dupa ce primul installment m-a surprins prin noutatea si originalitatea conceptului. Acuma...ori am supraestimat intelectul si spiritul de inovatie al celor care au facut continuarea, ori am asteptat prea mult de la ei, ori nu ma pricep...dar sincera mea parere e ca jocul merita indosariat la sectiunea Disappointing sequels that make the original look bad. Or not.
Am s-o spun asa : originalul e bun. E un classic hit care merita jucat. Cu toate astea, continuarea iti da o senzatie de ratare. E ca si cum developer-ii s-ar fi saturat pe la jumatate, si ar fi completat cu elemente din primul joc. Si nu ma refer aici numai la grafica, sau la gameplay, desi in cazul amanduror m-am asteptat initial la ceva nou, care din pacate nu exista. Ma refer in primul rand la...feeling. Normal ar fi fost, sa am senzatia ca joc o continuare, dar din pacate, a fost doar pe jumatate. Nu ca nu ar exista elemente noi; stilurile, modelurile (plural?), hainele, mai multe optiuni ca in primul...toate m-au impresionat in mod placut. Totusi, n-am putut sa imi reprim un sentiment de ratare. E un joc bun, dar un joc neterminat.
La sectiunea partea-plina-a-paharului, tot din categoria jocurilor casual, ma felicit pentru fericita descoperire a unu joc simpatic si original : Dangerous High-School Girls in Trouble, by Mousechief Games. Iata ceva la care nu s-a mai gandit nimeni : o poveste de tip detectiv in care rolul detectivului il joaca o fata de liceu si gasca ei de fete, artwork cat se poate de expresiv si dialoguri scrise cu o maiestrie rara. Toate astea pe fondul unei atmosfere de tip anii '30, sprijinita de muzica si sonorizare asortata tematicii, artwork de efect si multa, multa inteligenta si originalitate. Inteligenta in sensul ca jocul cere a) gandire, b) concentrare, c) tehnica si strategie. Original pentru ca pur si simplu are o scanteie in plus de personalitate.

2. Music!

Muzica pe care o ascult se imparte in 2 mari categorii.
Din prima categorie face parte muzica de ascultat, aia pe care o pui atunci cand n-ai chef sa asculti nimic. E muzica aia la care nu te gandesti prea mult cand o asculti, pentru ca nu te prea intereseaza, dar care umple bine orice tacere enervanta si te relaxeaza. In aceasta categorie am o intreaga zacusca, de la Eva Avila si pana la Sonata Arctica.
Din a doua categorie face parte muzica de simtit, sau muzica pe care o traiesti. E genul de muzica asociata cu sentimente si trairi, care inseamna o stare de spirit, pe care o asculti cand ai o anumita stare de spirit sau cand vrei sa ti-o induci. Asta e muzica cea mai incarcata de semnificatie, iar pe mine mai degraba ma face sa plang o melodie din categoria asta decat o inmormantare. Din categoria asta fac parte formatiile mele preferate : Nightwish, Anathema, Within Temptation etc. cat si melodiile de suflet pe care le ascult rar, si numai pentru a alimenta o stare.
Indica a fost mereu o formatie din prima categorie - si asta nu are nici o legatura cu versurile in finlandeza. Da, imi place si ascult Indica. Jonsu are o voce draguta. Cu toate astea, la capitolul profunzime/traire si semnificatie, n-au prea excelat din punctul meu de vedere, desi potentialul exista.
De aceea, inca de pe la inceputul anului, cand Tuomas Holopainen de la Nightwish a decis sa supervizeze si sa se implice in productia urmatorului album Indica, recunosc ca am asteptat cu o oarecare nerabdare rezultatul. Eram curioasa sa vad influenta lui Tuomas, a carui muzica e mereu subtila, profunda si puternica in special prin mesaj, asupra stilului transant, necizelat si atat de pop-rock finlandez indecis al lui Jonsu Salomaa. Noul album se numeste Valoissa (ceea ce inseamna In lumina) si va fi lansat in septembrie. Primul single de pe Valoissa, Pahinta tänään (in traducere : Cel mai rau lucru de azi) a fost lansat, cu videoclip cu tot, cam cu o luna inainte. Am asculta Pahinta tänään cu mult entuziasm si curiozitate, si pe cat posibil, cu mintea deschisa. Am gasit un sound Indica imbunatatit, chiar cu mult imbunatatit, o instrumentatie descurcata si plina de semnificatie cat si mult, dar mult mai multa traire. Fetele aveau cu siguranta nevoie disperata de cineva care sa se bage si sa faca ordine in instrumentatie. Ascultant cronologic, consecutiv si comparativ Niin tuleni teen, spre exemplu si apoi Pahinta tänään, diferenta devine tot atat de evidenta ca si cea dintre o liziera salbatica si dezordonata si o gradina englezeasca. Nu mai exista discordanta dintre vocal si instrumental; vocea lui Jonsu se aliniaza cu instrumentatia vizibil armonizata, pierzand din puterea taioasa si oarecum copilaroasa, dar castigand infinit mai multa subtilitate, profunzime si caldura. Cu toate astea, amprenta unica a lui Jonsu si stilul Indica raman intacte; versurile, desi par putin mai incarcate de mesaj ca inainte si putin mai intunecate si puternice, merg pe aceleasi cai ca si versurile de pana acum. Stilul e acelasi, calitatea in schimb e cu mult mai buna. Indica face un pas catre cealalta categorie. Iata ce am simtit eu.
Astept cu nerabdare lansarea din septembrie. Inceputul e bun, iar daca restul albumului urmeaza acelasi stil imbunatatit, sunt sigura ca Valoissa nu va intarzia sa devina un favourite.

3. Movies @___@

Ora 4 dimineata. Somn, zero. Deobicei la ora asta nu prea e nimic la televizor, in afara de Dan Diaconescu, niste scalambaieli pe FTV, reluari si filme porno din anii '80, tot in reluare.
Am avut insa, noroc intr-o seara sa nimeresc si ceva interesant. Nu m-a fascinat niciodata seria Masters of horror, pentru ca filmele din serie imi dau senzatia de filme facute pentru somesuch film festival. Cu toate astea, exista posibilitatea sa revin asupra deciziei de a le renega complet, acum ca am vazut Imprint. Cam socant, cam violent, putin dezamagitor ca si outcome, dar totusi foarte tare, Imprint are intradevar un feeling de film de festival, ceea ce imi displace intr-o oarecare masura. Cu toate astea, filmarea si montajul ireprosabil m-au convins. Intriga e buna; suspansul se mentine pana la sfarsit. Dialogurile sunt adesea halucinante, dar nu in sensul ala suprarealist si plictisitor care te face sa te gandesti la orele din viata pe care le pierzi uitandu-te la o porcarie...ci mai degraba intr-un fel natural si firesc. Actorii isi fac treaba bine. Soundtrack-ul e subtil. Decorurile sunt convingatoare. Ce sa zic...de speriat, te sperii. Ba chiar exista sansa de a schimba canalul. Eu am facut asta! La faza cand ii baga lui Komomo betisoare sub unghii. Iar sfarsitul...sfarsitul e bun si potrivit, desi e foarte, dar foarte festival-film-like.
All in all, what can I say? L-as revedea. Si da, cred ca l-as recomanda.

Si cam atat :) *yawns and goes to bed*