Mda. N-am prea avut chef de nimic in ultima vreme...
1. GamesFrets on Fire
Did I mention I consider taking up guitar lessons? ^__^ Pentru cei care n-au un PS la indemana si nici fonduri pentru a-si procura unul, exista o alternativa draguta la populara serie de jocuri
Guitar Hero. Provocari exista din abundenta (de la
The Kinslayer pe Easy la
Through the fire and the flames pe Expert...yikes.), plictiseala intarzie sa apara atata timp cat ai suficiente melodii de incercat iar senzatia de euforie (acompaniata de o durere taioasa la degete) care te ia in stapanire cand termini o melodie grea e nepretuita.
Un joc bun pentru cei care fac karaoke in baie si canta solo-uri la matura.
2. Photography+++ The plus side +++Hugh Schneider (*rad-ix)
Unul din fotografii mei preferati. Pentru ca lucrarile lui sunt mereu in culori. Pentru ca e un maestru al culorilor si al luminii, in special. Pentru ca se pricepe cum nu se poate mai bine sa manipuleze lumina naturala, fara a avea nevoie de prelucrare digitala. Pentru ca exista multi fotografi de natura, dar putini dintre ei pun suflet in ceea ce fotografiaza. Fiecare lucrare radiaza de energie si atmosfera, facand-te sa iti doresti sa fii acolo, iar asta e mare lucru.
Intreaga lui galerie e o plimbare nesfarsita prin paduri pe care camera unui artist le transforma in taramuri de poveste. Exista o caldura si o pace interioara in fiecare lucrare care le transforma in crampeie din visul cuiva.
Si poate suna putin nenatural, dar e foarte reconfortant sa descoperi ca unii chiar mai pun suflet in ceea ce fac.
--- The minus side ---Buburuze, tenisi si ochelari de soareHai sa nu fiu rea si sa dau exemple. Toti fotografii sub 25 de ani din Romania invariabil macar una din urmatoarele caracteristici :
a) Poarta tenisi si blugi pana
b) Poarta esarfe uriase din materiale naspa in jurul gatului tot timpul (WTF?)
c) Au summer ID-uri pe dA cu ochelari de soare
d) Au ca piese de rezistenta in galerie poze cu buburuze, hippioti wannabe care sar pe campuri, conceptuale cu ursuleti Haribo, self-portrait-uri in baie sau pe camp si poze din model shooting-uri inoportune cu amicii la o tigara in parc
e) Tint-uri indie
f) Poze cu pisici, caini si flori (a se citi
tot felul de buruiene cu potential artistic)
g) Dypthic-uri salvatoare pentru pozele ratate, postate la categoria
Conceptualh) Si evident, acadele. Cu cat mai roz, cu atat mai bine.
Cam asa se prezinta riscul de a deveni la fel ca ceilalti din dorinta de a fi unic. La un nivel mai inalt decat cel pur pitipongesc/cocalaresc, desigur. Daca asta e viitorul fotografiei in Romania, eu ma retrag respectuos si ma impusc in cap.
3. Music - some obsessive songs...Liv Kristine -
3 AM
Cazul Liv Kristine/
ToT face parte din seria scandalurilor naspa cu vocaliste concediate via letters/e-mails care a dus la distrugerea unora dintre cele mai bune proiecte de pe scena metal. Imi placea Liv Kristine cand era la
Theatre of Tragedy, si reciproc, cred ca
Theatre of Tragedy erau mai buni pe cand Liv Kristine era vocalista.
Recunosc ca din tot ce a scos dupa
Theatre of Tragedy, n-am ascultat decat
Deus ex machina, si asta poate pentru ca n-am simtit nevoia de mai mult. Impresia nu a fost suficient de puternica sa ma faca sa ma intorc si sa mai vreau.
Cu toate astea, single-ul
3 AM, scos (cred?) inainte de
Deus ex machina e ceva mai mult decat atat. E genul de track care te bantuie si te inspira in acelasi timp intr-un mod non-extatic. Sound-ul industrial hipnotizant se potriveste perfect cu o noapte rece de toamna pe strazile umede ale unui oras si luminile lui electrice. Pure genious, if you ask me.
Pentru cei care stau pana la asemenea ore, e entry-ul perfect in
Sleeplessness Playlist.
Xandria -
Eversleeping
Redescopar cu mare placere si nostalgie trupele de new wave gothic metal pe care atat de avid le ascultam candva, cu tot cu titlurile lor care suna toate la fel si stilurile atat de trase la xerox dupa
Within Temptation si
Inkubus Sukkubus. Pentru mine au o valoare sentimentala si aduc cu sine reminescentele unei varste (nu foarte indepartate) si a unei stari.
Xandria este o asemenea trupa. Numai eu stiu decat ori am ascultat
Ravenheart si
Kill the sun, in zilele cand videoclipul meu preferat era
She's in parties de la
Bauhaus, iar oja neagra facea toata diferenta.
Eversleeping e o balada gothica pura, din alea care fac fetitele de 14 ani sa planga si au videoclipuri cu femei in rochii lungi pe marginea unui lac. Versuri tragice, iubiri tragice si fecioare despletite, just like in the old days. Pentru mine e un clasic.
Sonata Arctica - White pearl, black oceans
Oricat de putin mi-ar place mie directia pe care o urmeaza momentan stilul lor, si oricat de putin am fost impresionata de
Unia per total, Sonata Arctica ramane totusi un element omniprezent in playlist-urile mele, regardless of the theme.
White pearl, black oceans e o compozitie buna, cu linie epica destul de captivanta si o instrumentatie cat se poate de moody. Regasesc cu placere, ca in orice compozitie a lui Tony, acea epicitate pamanteana (absolut deloc asemanatoare cu Rhapsody) si totusi atat de volatila si suava a versurilor care vorbesc despre dragoste si tragedie. Un mare plus merge catre ideea de a introduce corul, care nu numai ca implineste cum nu se poate mai bine vocea lui Tony, dar in acelasi timp creeaza o atmosfera de tragedie greaca cat se poate de potrivita.
Per total, scopul ei a fost atins si sunt sigura ca melodia asta o sa imi aduca aminte intotdeauna de mare si de zilele cand ma plimbam pe malul marii gandindu-ma la iubiri imposibile si fredonand
Black oceans beneath, come and swallow meeeee...Leaves' Eyes -
Norwegian Lovesong
Cu un line-up destul de impressive (Liv Kristine, Alexander Krull, Nicholas Barker, blah blah blah...) si absolut nimic nou de zis pe o scena atat de suprasaturata precum cea gothic-symphonic, Leaves' Eyes sunt trupa aia pe care ai ascultat-o candva, ti-a placut, dar ai uitat cum se cheama, sau eventual o confunzi cu Midnattsol sau oricare alta trupa de acelasi gen. De notat este totusi ca nu e nevoie de prea multa originalitate pentru a compune un album bun de gothic symphonic, de unde si multitudinea de formatii existente pe piata, care sunt asa de multe incat te fac sa te simti prost ca n-ai auzit de toate.
In concluzie, mie imi place Leaves' Eyes si ii includ cu mare placere in categoria
muzica de ascultat, multumita in special superbului
Norwegian Lovesong care m-a bantuit pana cand am recunoscut ca, atunci cand e vorba despre gothic symphonic, originalitatea nu are nimic de a face cu calitatea. Uneori cliseele te fac sa te simti ca acasa.
Amorphis -
House of sleep
Multa vreme am trait cu ideea ca Amorphis au creat un singur album bun in toata viata lor, si anume
Tuonela, din 1999. Este si ramane, fara indoiala, unul din albumele mele preferate de metal
ever. Compozitiile sunt bune, versurile (inspirate din Kalevala, as you may know) sunt subtile si obsedante, iar instrumentatia este un pur si simplu perfecta. Chitarile, ritmul, efectele, vocea...totul se impleteste cum nu se poate mai bine, reusind sa creeze o atmosfera si o stare aparte.
De fapt am fost atat de mesmerizata de
Tuonela incat n-am trecut, propriu-zis mai departe de el, nici macar din curiozitate. Dezamagita de
Tales from the thousand lakes si
The Karelian Isthmus (nu stiu ce am avut cu ele), m-am convins ca Amorphis nu au nimic mai bun de zis decat
Tuonela. Nici cu
Elegy nu m-am impacat, singura chestie suficient de buna de pe el fiind, dupa parerea mea,
My kantele. Likewise, singurele chestii ascultabile de pe
Am Universum erau
Shatters within si
Grieve stricken heart.
In fine, all in all, ideea cu care am ramas era ca Amorphis fac parte din categoria aia de formatii care scot un singur album bun in toata cariera. In orice caz, asta a fost inainte de
House of sleep.
Am regasit voluptatea densa a compozitiilor de pe
Tuonela, plus o doza semnificativa de evolutie. Si inainte sa imi dau seama, ascultam deja
House of sleep in mod obsesiv, in dimineti in care numai o cafea tare si o astfel de melodie te poate pune pe picioare.
If you liked
Tuonela, you will like this.
De asemenea, poate ca ar trebui sa imi fac rost de o discografie Amorphis si sa reascult multe chestii care nu mi-au placut la inceput...cine stie ce mai descopar.
4. Movies!The number 23
E bun. E obsesiv. Orice chestie in plus ii strica farmecul. Just go see it. ;)
