Within Temptation feat. Keith Caputo - What have you done
Mi-a placut intotdeauna WT in acelasi fel in care mi-au placut majoritatea formatiilor de acelasi gen, care urmeaza aceeasi reteta consacrata de la Inkubus Sukkubus incoace. Vocaliste angelice, rochii bufante, influente simfonice - fantasy si versuri tragice despre dragoste si natura; nimic nou aici, iar evolutia lor de la The Dance la The Heart of Everything se vede in primul rand la calitatea evident mai buna a sound-ului, si mai putin la stil. Totusi, desi reteta nu e tocmai noua, stilul WT este unul inconfundabil si usor de recunoscut dupa orchestratia plina de patos care reuseste aproape de fiecare data sa ma impresioneze pana la fiori.
THOE e orientat putin altfel fata de stilul cu care WT ne-au obisnuit. In comparatie cu The Silent Force (which absolutely 0wns, by the way) si Mother Earth se vede clar ca influentele fantasy s-au pierdut pe drum, lasand loc unui sound mai gothic, mai simfonic, mai dark, si din pacate, putin cam mainstream. La asta se adauga o serie intreaga de influente alternative, ceea ce face ca impresia generala sa ma duca cu gandul la Evanescence.
What have you done, primul single de pe THOE, si colaborarea inedita cu Keith Caputo de la Life of agony seamana atat de bine cu Evanescence incat n-am putut sa nu ma gandesc instantaneu la Bring me to life si vremurile cand aveam Winamp-ul plin cu Linkin Park. Cu toate astea, imi vine greu sa gasesc ceva gresit sau nelalocul lui cand o ascult. Nu e neaparat o melodie definitorie pentru album, dar e cu siguranta, una dintre cele mai bune si mai reusite.
Imi place, pentru ca e inovativa, si desi se apropie periculos si aproape dezamagitor de mult de mainstream, nu pot sa nu o apreciez ca pe o evolutie demna de luat in seama.
2. Obsessive band of the week
Indica
De obicei, cand vorbesc despre formatii care ma obsesioneaza, in 90% din cazuri e vorba despre formatii noi, nedescoperite pana atunci, care, din diferite motive ajung sa le ascult obsesiv timp de zile sau chiar saptamani intregi pana cand ma simt in stare sa le trec in registru.
Pe cat de ilustra, pe atat de anonima si necunoscuta la noi cel putin, Indica reprezinta o adunatura de gagici finlandeze date naibii, care canta un fel de pop-rock/alternativ cu inerentele influente gotice pe alocuri si cu versuri in pura si ininteligibila finlandeza. Si daca n-ar fi fost muzicalitatea de exceptie, si vocea originala a Johannei "Jonsu" Salomaa, le-as fi considerat cu siguranta si fara regrete, doar un alt grup de fete dure din Finlanda.
E greu, desigur sa asculti ceva si sa nu stii daca nu asisti la o tirada interminabila de injuraturi si blesteme pe ritmuri de pian. Majoritatea melodiilor suna ca si cum ar fi fost compuse intr-o clipa de maxima inspiratie, iar apoi abandonate si nerevizuite. Suna bine, desi se clatina, desi finalurile sunt uneori abrupte si desi orchestratia nu e prea spectaculoasa. Cu toate astea, timbrul vocii e de exceptie, salveaza orchestratia si face ca si sound-ul sa fie unul absolut original.
Una peste alta, merita ascultata, desi e destul de ciudat sa descoperi dupa a 3a sau a 4a auditie a unei melodii ca ai invatat versurile si ca ti-ai petrecut 3 minute din viata zbierand versuri in finlandeza spre marea incantare a vecinilor de palier.
3. Obsessive site of the week
www.ruthlessreviews.com
"Where pornographers debate nihilists about pop culture."
Asta spune tot. Daca ai chef sa citesti recenzii obiective, dar si ironice in acelasi timp, sau daca ai chef doar sa razi putin, recomand cu caldura. Must see : Top 10 Worst Black Metal Pictures of All Time.
4. Obsessive artist of the week
~amaia from deviantart.com
Cand vine vorba despre fotografie, toata lumea se pricepe foarte bine la "poze artistice". Incepand cu fetitele de gimnaziu cu curele sclipicioase, posesoare de telefoane cu camera foto si terminand cu unele bunici pe care le da inspiratia afara din casa, toata lumea stie de fapt ce si cum e cu pozatul.
Tipa de mai sus are o galeria absolut fantastica pe Deviant Art.
Teatral, elegant, vintage, inspirat si foarte, foarte original. Un veritabil omagiu adus fotografiei alb-negru. Fiecare portret emana eleganta, stil si senzualitate condimentata cu un strop de bizarerie. Must see.
5. Obsessive book of the week
Gabriel García Márquez - Un veac de singuratate
Fara indoiala, una dintre cartile mele preferate din toate timpurile. Am citit-o aproape exclusiv la scoala, in pauze, dar in special in ore. Felul in care Márquez trateaza tema timpului e pur si simplu genial. Cititorul este pus fata in fata cu inexorabila trecere a timpului peste personajele cu personalitati, trecuturi si evolutii cat se poate de colorate si complexe; realismul cel mai organic este combinat inedit si original cu sentimentele exaltate ce aduc a romantism ale personajelor, iar actiunea, impletindu-se pe un singur nivel cu amintiri epice ale personajelor captiveaza fara a fi ea insasi prea palpitanta.
Desi am fost nevoita sa imi dau toata silinta pentru a tine pasul cu personajele si pentru a nu le confunda, saga familiei Buendía, personajele magistral construite, elementele fantastice inserate imperceptibil, atmosfera mitica, cat si decorul creat de autor de la zero sunt suficiente motive pentru a reciti Un veac de singuratate over and over and over again.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu